Partea mea - I

...

- Sunt într-o situație foarte dificilă.
- Cum așa!? Ce s-a întâmplat!?
- Am făcut o descoperire importantă, una care are potențialul de a revoluționa toată lumea tehnică și științifică.
- Păi asta nu e de bine?
- Nu cred, pentru că dacă ar ajunge publice datele pe care le-am obținut, toate sistemele actuale, cele informatice și electronice, dar cu ele și toate celelalte, ar ceda.
- Și, păi ar apărea altele, nu, bazate pe ceea ce ai descoperit tu.
- Da, dar până s-ar întâmpla asta, ar fi un haos, și cine știe de cât timp ar fi nevoie pentru ca lucrurile să se restabilească și să se liniștească.
- Atunci care sunt variantele? Ai putea, de exemplu, să te prefaci că n-ai descoperit nimic.
- Nu pot să țin totul ascuns la nesfârșit, și în plus, ce ar fi dacă ar mai descoperi cineva în paralel între timp, și l-ar folosi în scopuri mai puțin bune? Responsabilitatea inacțiunii mele ar fi greu de suportat. Dar dacă deja e cineva care știe despre asta și chiar în momentul ăsta dezvoltă ceva pe baza lui, sau chiar poate că se folosește deja de rezultate! Nici nu vreau să mă gândesc la asta!
- Atunci, ce e de făcut?
- Nu știu, pentru că nici să-l dezvolt public fără să dezvălui punctele cheie nu cred că ar fi etic să fac. Poate doar să-l dezvolt în secret, în același timp dezvoltând metode de contracarare și de protecție la posibilele lui efecte negative, și un nou sistem informatic bazat pe noi concepte, compatibile cu noile tehnologii care ar rezulta în urma cercetărilor mele.
- Da, pare o soluție bună.
- Iar dacă nu reușesc asta, măcar cu ajutorul acestei tehnologii revoluționare să pun bazele unor visuri mai vechi, care nu sunt doar ale mele... Și cred că știu cine ar mai vrea să fie de partea mea, odată ce aș atinge acel nivel de dezvoltare la care mă gândesc eu...

- Am un cadou pentru tine, de ziua ta, dar e nevoie să vii cu mine ca să ți-l arăt.
- Ha, ha...! Interesant. Da, da...
- Nu e la mișto! Chiar am ceva ce aș vrea să vezi. Am reușit să obțin... să construiesc ceva ce știu sigur că îți va plăcea. De fapt știu deja de-acum că îți place... Să-l vezi doar...și...
- Hmm...
- Da, sunt sigur ...
- OK! Să zicem... Despre ce e vorba?
- Nu pot să zic mai multe...
- Hrmpf...
- ...da. Și, de fapt, după ce îl vei vedea, de fapt e cazul să-ți spun dianinte, nu prea te voi mai putea lăsa să pleci... Adică vei rămâne acolo cu mine... cel puțin până când îmi voi da seama că pot avea încredere în tine. Adică am încredere în tine, altfel nici nu ți-aș fi spus să vii, dar totuși am niște re...
- Stai, stai! Stai puțin! Ha, ha! Ai luat-o la vale! Stai puțin! Fii atent! Ce-i asta!? E-un fel de film cu spioni, sau ceva de genul ăsta!?
- Păi, nu. E cât se poate de real... și vei avea de făcut și niște pregătire înainte de asta, pentru că... e nevoie...
- Ha, și vrei să cred..? De fapt, nu, vrei chiar să presupun că ești serios. Și te mai și așteptai să și vin cu tine, unde, în laboratorul secret, ascuns undeva pe fundul mării sau ceva...
- Așa, în sfârșit, știam eu că ai intuiție!
- Păi da, am, da' nu intuiție, asta e imaginație, și am destulă, dar se pare că tu ai mai multă. Ha! Mult mai multă! Te rog, lasă aiurelile!
- OK, deci nu crezi! Și totuși... sunt sigur că peste câteva ore vom fi acolo... Uite, ca să vezi, am luat deja biletele de avion! Uite!
- Off! Da.. Păi, nu crezi că lucrurile pe care mi le spui sună extrem de incitant și că mi-aș dori foarte mult să fie reale, pentru că, nu știu cum, seamănă cu ceea ce visez de mult timp, dar... Totul pare așa de fascinant... și de tangibil chiar...
- Te înțeleg, pentru că asta am simțit și eu, cu mult timp înainte să... și eram convins că aveai gânduri similare.
- ...OK, dar e imposibil...
- Nu vrei nici măcar să vezi despre ce e vorba?
- Nu, pentru că lucrurile pe care mi le-am imaginat eu sunt foarte precise și la un nivel avansat, și mă tem că nu prea va fi mare lucru de văzut acolo unde mă inviți tu.
- Chiar dacă îți spun că sunt sigur că îți va plăcea ce vei vedea?
- Chiar și așa.

- Hai, spune-mi ce voi vedea acolo.
- Mai avem cam o treime din drum... Poftim? Ce vei vedea? He, he! Știam eu că stai bine la capitolul curiozitate! Da' nu pot să-ți spun.
- Ee, cum adica nu? Păi acum merg cu tine! De văzut tot îl văd. Deci, zi-mi!
- ...
- Hei!
- Mai e puțin până acolo. Răbdare, și, la momentul potrivit...

- Știu că mi-ai zis că ți-ai dorit întotdeauna să ai așa ceva.
- Cum? Doar dacă nu cumva... Dar n-ai de unde să știi...
- Ba știu, mi-ai spun la un moment dat...
- Iar începi cu aberațiile..
- Ba nu, sunt foarte serios...
- Atunci, de ce râzi?
- Pentru că, oricât de imposibil ți s-ar părea, chiar așa e. Uite, am ajuns, aici e!
- Aa! Ce-i asta?
- Ce pare că ar fi?
- Pare a fi o navă... Și chiar arată foarte bine. Poate că aici ar fi fost mai bine dacă ar fi fost un pic mai... și asta parcă nu se potrivește... dar per-total arată grozav. Uau! Și zici că e cadou pentru mine?
- Da!
- Păi... cea mai tare jucărie! Foarte bine finisată.
- Da am folosit materiale speciale.
- Da, ce să zic, impresionant. Câte detalii!
- Detaliile sunt importante, mai ales dacă vrei să ai siguranță completă în zbor...
- ...vrei să zici că și zboară?
- Păi, normal! Ce altceva ar putea să facă, dacă e o navă!?
- Da, e o.. dacă e o... aa... arată bine aici... cred că... Ha! Ce-ai zis? Zboară?
- ...Da!
- Adică așa, ca o navă, adică, vreau să zic, ca un avion, elicopter sau așa ceva...
- Nu, chiar ca o navă...
- Hai că e prea de tot. SF-uri, ceva... fii-ffiu ... bip-bip... uuuș-uuș... o navă pe-aici, una pe-acolo... vezi că vine așa... pac... alta vine de-acolo... trece pe lângă cealaltă... trag una-ntr-alta... aterizează pe o planetă, apoi pleacă și aterizează pe altă planetă... vrei să zici ceva de tipul ăsta, nu?
- Da! Mai putin partea cu trecutul una pe lângă cealaltă și cu trasul una-ntr-alta, pentru că deocamdată e singura pe care am construit-o și singura despre care știu că ar exista... așa că...
- Asta chiar că nu pot să cred! Da, e o navetă frumoasă, pare foarte bine lucrată, poate că și zboară în vreun fel, dar nu are cum să fie chiar așa... e imposibil... chiar, materialul din care e făcută arată interesant. E vreun fel de plastic, nu? E așa, de parcă e turnat. Dar are aspect de piatră, sau de metal poros... Dar, ia să mă uit așa..! Ha! Nu pare poros deloc! Ce-i asta!? Ce material o fi ăsta. Ce netedă e suprafața! Pare că ar fi un fel de sticlă! Sau lut smălțuit. Ha! ce prostie. Faci mișto de mine! Zici că zboară, și e din sticlă! Păi nici n-ar putea să se susțină singură, s-ar rupe imediat! Nici nu pare prea groasă!
- Nu e sticlă. Nici plastic nu e, deși modul în care e structurat la nivel microscopic...
- Da, n-o fi sticlă, dar acum, aa, la o privire mai atentă, pare totuși fragilă. Dar...
- Stai! Stai! Nu da în ea!
- Ce e!? Ce faci!? Lasă-mă! De ce nu? Ai zis că nu e sticlă.
- Da, nu e, e un material special. Nu zic să nu dai în ea ca să nu se strice. Vreau să nu te lovești. Materialul ăsta se comportă ciudat la impact. Are un fel de recul, adică reacționează mai puternic decât este acționat mecanic. Dar totuși îți voi demonstra că nu e fragil. Voi chema pe cineva care va putea lovi carcasa fără să se lovească, pentru că e... ăă... antrenat și e mai puternic... și știe și cum și unde să dea.
- Cee!? Cum adică?
- Păi da, pentru că e unul dintre specialiștii care au lucrat mult cu materialul ăsta și l-au tot testat, inclusiv la impact. Sunt obișnuiți cu asta. Ai venit? OK, lovește-l, undeva în partea asta, și nu prea tare!

- Ce... ce s-a întâmplat.. am dormit? Am visat ceva despre o navă... am adormit în avion? Acum putem merge să-mi arăți cadoul, sau ce voiai să-mi arăți... E tot ceva legat de nave și chestii, nu? Pentru că asta era ceea ce-mi doream, să știi! De fapt, printre altele, dar... parcă asta era mai... Cred că de-asta am și visat nave. Știi că visele sunt... Ăă, cine e ăsta, parcă... Nuu! Ăsta e specialistul, ăla antrenat în materiale... dacă poate exista așa ceva... Deci a fost real!
- Sigur!
- Atunci ce s-a întâmplat. Mi-am pierdut cunostința când...
- Da. Când ai văzut reacția materialului la impact, ai leșinat...
- Daa... deși parcă nu atunci a fost, dar nu-mi mai dau seama...
- Poate că șocul a avut și alt efect care s-a propagat asupra ta, un fel de suflu, și noi, fiind obișuiți nu ne-am...
- ...mă simt ciudat! M-am lovit cumva când am căzut...
- ...de fapt n-ai...
- Cum!?
- Nu te-ai lovit. Dar...
- Dar ce?
- Mi-am permis să-ți fac jumătate din partea de pregătire... cea fizică...
- Hă! Nu înțeleg nimic.
- Ți-am aplicat, adică nu eu, doctorul - ca să nu zici că cine știe ce - ți-a aplicat o procedură...
- Care doctor...?
- ...o procedură de regenerare celulară și de stimulare a tonifierii musculare. Ai acum condiția fizică a unui cosmonaut, necesară călătoriei pe care o vom face.
- Interesant... deci și asta e posibil... foarte interesant... Deci e ca și cum aș fi visat că am mers la sală și m-am trezit direct cu rezultatele, nu? Ha, ha! Oricum, asta înseamnă că am dormit o vreme, nu? Cât timp a trecut?
- Nu, de fapt a trecut foarte puțin. E vreo oră de când am ajuns în stația intermediară, ai stat cam un sfert de oră să admiri naveta și să ne ciondănim pe seama ei și a materialelor din care e făcută, apoi, în zece minute am ajuns, din stația intermediară, în baza de pe fundul oceanului...
- ...deci și faza cu oceanul e adevărată? Deci am avut dreptate și am intuit cumva toate astea...
- Evident! Păi dacă ți-am zis... Oricum, îți voi arăta mai târziu câte ceva de pe-aici, dar, deocamdată să trecem la testul psihologic - partea a doua a pregătirii, după care vom...
- Încă nu-mi vine să cred că e real ce se întâmplă... deși să știi că încă am dubii că totul e așa cum spui tu... încă mi se pare un scenariu fantezist și, cel mult, un parc de distracții... deși materialul ăla, și finisajele navei... ca să nu mai zic de, uau, senzația asta... mă simt așa de bine, așa de... perfect... power!... jump! He, he!
- Îmi pare bine că îți place. De fapt, nici n-aș fi îndrăznit să modific ceva la tine dacă n-aș fi avut cum să-ți preiau cumva câte ceva din impresiile tale despre asta.
- Stai puțin - acum că am vazut toate chestiile astea SF pe-aici, îmi zboară mintea în toate direcțiile. Nu țin minte să fi pomenit nimic despre asta. Vrei să zici că mi-ai citit gândurile, sau ce?
- Ăă, de fapt nu chiar...
- Cum!? Ce vrei să spui!? E posibil!?
- Nu, vreau să spun că doar am detectat niște reacții, niște tendințe, la proiecția unor stimuli care reprezentau diversele modificări posibile, și apoi le-am ales pe cele la care mintea ta a răspuns favorabil.
- Da, dar chiar și așa, e incredibil! E fascinant!
- Da, dar nu e chiar așa de SF, nu e chiar așa cum îți imaginezi tu.
- Pot să văd și eu aparatul respectiv? ...și să mă joc cu el, evident.
- Da, dar întâi te vei „juca” cu aparatul pentru testul psihologic.
- Eee! N-am chef de chestionare și chestii...
- Nu e un chestionar. E tot un aparat, care îți dă anumiți stimuli, imagini, sunete și alte senzații, și apoi analizează reacțiile tale interioare din momentul în care te concentrezi la acei stimuli. Și asta e tot.
- Și pot să mă joc și cu el?
- Păi da, chiar e nevoie, pentru ca să fim siguri că poți face față zborului în cosmos.
- Nu-mi vine să cred că voi zbura!
- Pentru primul zbor ne vom limita să aselenizăm, sau poate doar să „vizităm” vreo stație orbitală - fără ca ei să ne vadă, evident.
- Pe bune!? Credeam că zburăm așa, puțin...
- Pai cât să zburăm? Eu aș fi mers pe Marte, dar durează câteva zile...
- Câteva zile, păi e foarte puțin. Mă așteptam să dureze mult mai mult...
- Nu. Atât durează. Pe Lună ajungem în o oră și ceva. Facem un test de zbor și de aselenizare, și ne întoarcem.

...

Cornel-Florentin Dimitriu

Publicat sub CC-BY SA 4.0 sau ulterioară

RO - v.1.1